Azi m-am cercetat, privind adânc în mine,
Ce-am găsit acolo, greu pot explica.
Cât să stau aici, cât mai pot rămâne?
Cât să-mi lovesc, că azi nu pot cina? !
Așa că am fugit, azi nu pot să stau,
Dar unde să mă duc, unde oare?
Inima mea, cui s-o dau?
Ah, Tu știi cât mult mă doare!
Privesc ‘napoi, la masa frumos pusă
Și văd... dar nu cum vedeam la început,
Ci văd o taină ce-mi era ascunsă
Cum Tu în planul Tău ai conceput,
Să nu privesc la mine,
La nicio faptă ce-ar putea
Ci să privesc la Tine,
Și-acesta mă va justifica
Probabil a venit in urma unei rugăciuni/contemplări.
Cima Domnului e o sărbătoare, amintire, comunicare (cuminicare), cercetare si multe alte valențe, însă accent pe sărbătoare.
Niciunul nu suntem vrednici, tocmai de aia o luam si ne amintim ca El e jerfta ce ne face vrednici.